Elitele politicii externe bulgare și românești nu au de obicei practica de a gândi împreună despre regiunea lor sau de a gândi cele două țări ca un duo. Prin urmare, evenimente precum masa rotundă organizată la 14 martie 2024 la București "Parteneriatul strategic de un an între Bulgaria și România. Calea de urmat" nu putea să nu atragă interesul mass-media și al publicului. Sala de conferințe a Institutului Diplomatic Român, care a găzduit evenimentul, a fost aproape plină. Au fost prezenți ambasadori ai țărilor NATO și UE, analiști și diplomați români de politică externă, precum și jurnaliști bulgari. 

Evenimentul s-a desfășurat sub auspiciile celor două institute diplomatice, cel român și cel bulgar, iar directorii acestora, Liliana Popescu și, respectiv, Tania Mihailova, au semnat un acord de cooperare, care reînnoiește un contract de colaborare existent anterior între cele două institute. Tania Mihaylova a reamintit că în 2023. Institutul Diplomatic Bulgar a publicat colecția de studii Politica externă a României în context geopolitic și Bulgaria. La rândul său, Liliana Popescu a precizat că Institutul Diplomatic Român a redactat un studiu privind parteneriatul strategic româno-bulgar, care va fi publicat pe site-ul său în viitorul apropiat.

Au fost așteptate cu interes discursurile susținute de Daniela Gîtman, secretar de stat în Ministerul român de Externe, și Elena Șekerletova, ministru adjunct de externe bulgar. Ambele au abordat parteneriatul strategic dintre cele două țări, dar în moduri diferite. Gîtman a vorbit mai mult despre contextul în care se desfășoară acest parteneriat - de exemplu, despre modul în care o coordonare a politicilor externe în Europa de Sud-Est poate juca un rol pozitiv în aducerea regiunii în UE. De asemenea, s-a referit și la Sudul Global, care devine un spațiu din ce în ce mai important și mai interesant pentru Occident, din care fac parte România și Bulgaria.

Șekerletova s-a concentrat mai mult pe relațiile bulgaro-române în sine, pe dinamica acestora și pe realizările parteneriatului strategic bulgaro-român din ultimul an. Mesajul ei a fost, de asemenea, motivațional - cu fraze care au subliniat necesitatea interacțiunii dintre cele două țări și potențialul pe care două țări vecine și-l pot oferi reciproc.

Punctul culminant al evenimentului au fost discursurile ambasadorului Bulgariei în România, E.S. dl. Radko Vlaicov și al Ambasadorului României la Sofia, E.S. dna Brândușă Predescu. Vlaicov s-a declarat extrem de mulțumit de rapiditatea cu care a fost semnată declarația privind parteneriatul strategic. El a reamintit că între semnarea contractului pentru podul de la Vidin-Calafat și finalizarea acestuia au trecut 12 ani. Și a cerut celor două ministere de externe să depună eforturile necesare pentru ca noul pod de la Ruse-Giurgiu să fie finalizat în 4 ani, dup ce contractul este semnat. Potrivit lui Vlaicov, afacerile din cele două țări au arătat că pot fi foarte eficiente și un astfel de termen este realist.

Brândușa Predescu a vorbit, de asemenea, în termeni pozitivi despre dinamica relațiilor româno-bulgare din ultimul an. Ea a menționat că atât ea, cât și colegul ei Radko Vlaicov au avut multe de făcut în această perioadă. Și a insistat asupra faptului că contextul internațional în care se desfășoară relațiile bulgaro-române este favorabil dezvoltării acestora. Potrivit ambasadorului Predescu, atunci când vorbim despre construirea infrastructurii în relațiile bulgaro-române, nu trebuie să ne referim doar la marile proiecte de infrastructură, ci și la crearea de legături între oamenii din cele două țări.

Evenimentul a fost prilej de numeroase discuții informale între diplomații bulgari, români și nu numai, după încheierea acestuia. A fost un semn al eforturilor elitelor politicii externe bulgare și românești de a gândi împreună despre regiunea lor și relațiile internaționale. Ar fi minunat dacă astfel de eforturi ar deveni o practică și nu s-ar întâmpla doar la aniversări semnificative. Parteneriatul strategic româno-bulgar va căpăta o viață proprie reală și autopropulsată atunci când nu doar diplomații și politicienii, ci și oamenii obișnuiți vor începe să facă lucruri împreună într-un mod natural.