După Războiul Balcanic și Războiul Interaliat, mulți refugiați din Macedonia Egee și-au părăsit locurile natale și s-au îndreptat spre Bulgaria liberă. O mare parte dintre ei s-au stabilit în regiunea Goțe Delcev, unul dintre satele cu astfel de coloniști fiind Koprivlen, așezat la poalele versanților estici ai Muntelui Pirin, la o altitudine de 500 m deasupra nivelului mării. În cel de-al doilea deceniu al secolului trecut, locuiau oameni din aproximativ 20 de așezări situate pe teritoriul Greciei de astăzi. L-au ales pentru că terenul din jur este fertil și este situat pe drumul principal care leagă Goțe Delcev (la 7 kilometri de sat) de orașul grec Drama. 

Una dintre primele sarcini ale oamenilor de aici a fost să construiască o școală și o biserică. În acest scop, în 1921, au folosit clădirea unei foste cafenele turcești - una dintre camerele sale a fost transformată în școală, iar cealaltă în casă de rugăciune. A continuat să funcționeze până în 1996, când și-a deschis porțile Mănăstirea Sfântul Gheorghe, situată la doi kilometri de sat.

"Tradiția a continuat de atunci, iar credincioșii vin în continuare la templu pentru că au nevoie de sprijin spiritual. Vremurile se schimbă, însă credința rămâne aceeași", a explicat preotul Atanas Zlatev, în urmă cu ceva timp, într-un documentar despre sat difuzat de Televiziunea Națională Bulgară. 

În prezent, în Koprivlen locuiesc peste 1.200 de persoane și, deși se numără printre cele mai populate sate din zonă, suferă și de principala problemă a așezărilor similare din Bulgaria - numărul mic de persoane de vârstă activă. Rata natalității este prea scăzută - în acest an s-a născut un singur copil în sat:

"Din cauza lipsei locurilor de muncă, tinerii de până la 30 de ani s-au mutat și locuiesc în Sofia, Plovdiv, Varna, iar mulți dintre copiii noștri au plecat și ei la muncă în străinătate", a împărtășit într-un interviu acordat BNR secretara centrului comunitar Renaștere 1927 din sat, Maria Cioleva, dar nu ascunde nici vestea bună - faptul că anul trecut s-au întors în sat 2-3 familii cu copiii lor. Dacă până nu demult în Koprivlen existau 20-30 de case de vânzare, acum nu mai există astfel de case din cauza apropierii de orașul Goțe Delcev."

În afară de oraș, se poate găsi de lucru și în satul vecin Novo Leski, unde și-a deschis porțile o întreprindere de ambalare a hârtiei. Maria speră ca acest lucru să motiveze mai mulți tineri să vadă o perspectivă în regiune și să rămână în satul Koprivlen.

"În Bulgaria, salariul este cel mai bun în orașele mari și în Sofia, dar din viața pe care am trăit-o până acum, tot cred că banii de acolo nu sunt deosebit de mulți, pentru că dacă trebuie să plătești 1.000 leva pentru chirie, este mai bine să locuiești în casa părinților tăi într-un oraș mai mic sau într-un sat. Ca să nu mai spunem că, de asemenea, este foarte greu să găsești o grădiniță și o școală acolo."

Punctul de trecere a frontierei dintre Bulgaria și Grecia "Ilinden-Exohi" se află la doar 12 kilometri de Koprivlen. De când a fost deschis oficial, în 2005, regiunea s-a revigorat, oamenii trec des granița - la muncă, la cumpărături sau în vacanță pe Marea Egee, iar realizarea unei comparații între așezările din cele două țări vecine este inevitabilă. "Satele grecești duc și ele lipsă de locuri de muncă și mulți dintre tinerii din ele își caută de asemenea un loc de muncă în Drama, Salonic, Kavala", își împărtășește Maria observațiile. În opinia ei, centralizarea majorității serviciilor și a oportunităților de angajare în marile orașe este o politică de stat incorectă care condamnă satele.

"Satele noastre sunt triste pentru că sunt multe case părăsite. Oamenii sunt bătrâni și mor, iar moștenitorii lor nu sunt aici. Proprietățile sunt invadate de buruieni și nu are cine să le întrețină, iar acesta este motivul pentru care au un aspect neospitalier. Chiar dacă vreau să fac ceva, nu pot să o fac singur. Pe lângă cei tineri, avem și oameni care sunt la vârsta pre-pensionării, care de asemenea nu vor să se întoarcă pentru a acumula ani și a obține o pensie mai bună." 

Secretarul centrului comunitar atrage atenția asupra unei alte caracteristici din sat:

"În Koprivlen sunt multe persoane cu vârste cuprinse între 45-50 de ani care nu și-au întemeiat familii. Motivele sunt probabil diferite pentru fiecare, dar dacă acești oameni au familii cu câte doi copii, va fi diferit. Din păcate, nu toată lumea își poate găsi tovarășul de viață."

Cu ocazia aniversării a 100 de ani de la înființarea orașului Koprivlen, în centrul comunitar local a fost creat un colț special în care fotografii, obiecte și haine vechi povestesc despre viața și obiceiurile oamenilor din Koprivlen.

Fotografii: Valeri Lekov, centrul comunitar Renaștere 1927, arhivă

Compilat de Joan Kolev (pe baza unui interviu al lui Valeri Vekov la canalul Hristo Botev de la BNR)