Au existat și astfel de bulgari - nu puteau suporta cătușele propriului suflet, dar pentru a trăi în libertate trebuiau mai întâi să obțină eliberarea poporului lor. Nenumărați eroi au părăsit această lume mult prea devreme cu dorințe similare. Descendenții au ridicat monumente în cinstea unora dintre ei, dar mulți se scufundă și astăzi în uitare, în ciuda faptelor lor curajoase.
În fața altarului catedralei catolice metropolitane Sfântul Iosif, conținutul a trei caiete, scrise cu scrisul minuțios al unui deținut politic, a căpătat în cele din urmă o viață proprie. "Apostolul - o tragedie în cinci acte" de Gheorghi Zarkin, o carte care s-a născut în urmă cu jumătate de secol într-o celulă din închisoarea Staza Zagora, a ajuns acum la cititorii săi datorită părintelui Paolo Cortesi - un căutător al adevărului, un răspânditor de povești de fermitate până la capăt și un gardian al memoriei victimelor regimului comunist.
"Această carte, scrisă în 1970, a fost scoasă din închisoare, deoarece administrația penitenciară nu a găsit în ea calitățile și meritele literare necesare", spune fiul autorului ei, Lacezar Zarkin. "A fost păstrată foarte mult timp ca o relicvă prețioasă, pentru ca ea să își găsească locul spiritual. Acest lucru se întâmplă tocmai în anul în care sărbătorim 150 de ani de la spânzurarea apostolului bulgar al libertății Vasil Levski".
Cu ajutorul Bisericii Catolice, Lachezar Zarkin a reușit să publice o parte din opera din închisoare a tatălui său - romanul "Onoare", seria documentară "Vulcanul" despre esența regimului dictatorial al lui Todor Jivkov, culegerile de poezii "Dincolo de linie" și "Din templul celor condamnați de la sine". În prefața la `Apostolul", scrisă în versuri în stilul lui Shakespeare și la un nivel excepțional de bun, potrivit criticilor literari, părintele Paolo Cortesi notează: `Apostolul": "Doar un singur bulgar demn, care trăiește aceeași soartă ca Levski și poartă în inima sa același vis al unei schimbări radicale și pozitive nu doar pentru sine, ci pentru toată lumea, ne poate povesti despre această tragedie, iar această persoană demnă este Georgi Zarkin".
"S-a născut la 3 martie 1940 în satul Beli Iskar - 65 km la sud de Sofia", spune Lacezar Zarkin, schițând povestea vieții tatălui său. "Tatăl său a fost ucis fără proces și sentință în ultimele zile ale lunii septembrie 1944, când 68 de persoane din municipiul Samokov au fost aruncate în abisul Stânca Neagră, adânc de 138 de metri. Și, în calitate de copil al unui om ucis, el era deja marcat. Cu toate acestea, există un talent la el - conform poveștilor mătușilor și unchilor mei, în fiecare minut liber stătea deoparte, acolo unde era lumină, și citea sau scria în mod constant. După terminarea școlii tehnice agricole, a absolvit cinematografia și a devenit fotoreporter la ziarul "Bannerul agricol". În calitatea sa de jurnalist, l-a întâlnit pe responsabilul pentru baraje și rezervoare, generalul Ivan Todorov-Gorunya, și a aflat de la acesta despre lovitura de stat planificată. La începutul anului 1966, Georgi Zarkin a creat un grup de patru persoane care au scris broșuri în care se cerea lupta armată și răsturnarea regimului lui Todor Jivkov, dar a fost arestat, judecat, bătut. În închisoare, a devenit un democrat convins și un adversar al regimului comunist totalitar."
La premiera filmului "Apostolul", părintele Paolo Cortesi a făcut o paralelă între eroul cărții, Vasil Levski, și autorul ei, Gheorghi Zarkin - unul a trăit în timpul "stăpânirii străine otomane", celălalt în timpul "sclaviei frățești comuniste", dar amândoi s-au sacrificat în numele celui mai sfânt dintre idealuri.
"Au fost persecutați, au fost privați de libertate, au devenit victime ale acestei sclavii", spune preotul de la biserica "Nașterea Sfintei Fecioare Maria" din Belene. "În celula sa de închisoare, Gheorghi Zarkin trăiește aceeași sete de libertate pe care o trăiește Levski, aceeași compasiune pentru poporul său, aceleași vise ca opresiunea să fie abolită și ca toți să trăiască liberi împreună, construindu-și istoria în libertate și respect. Împreună cu oamenii care suferă, simt setea de libertate și își fac partea lor, nu se dau bătuți."
Astfel, Gheorghi Zarkov, condamnat la un regim strict, a petrecut 11 ani și 6 luni în închisoare, unde a avut parte de o moarte violentă prin sufocare cu perne și bătaie cu furtunuri de cauciuc. În tot acest timp, el a rămas credincios atât datoriei sale civice, cât și vocației sale de creator. La 15 iulie 1968, în timp ce poporul cehoslovac încerca să respingă trupele de ocupație sovietice, Zarkin i-a trimis o scrisoare de protest lui Todor Jivkov, în care scria că "țara noastră se îndreaptă spre o catastrofă morală și strategică", că "se duce o politică împotriva poporului", că "Bulgaria a devenit baza experimentală a Rusiei".
"Gheorghi Zarkin nu numai că a îndrăznit (să spună adevărul despre rolul Rusiei în acea perioadă - nota red.), dar a făcut-o în scris și a făcut o grevă a foamei de 28 de zile în semn de protest față de invazia trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, care au zdrobit Primăvara de la Praga cu arme și mașini de război", spune Lachezar Zarkin. "Și-a petrecut greva foamei în celula închisorii în condiții înfiorătoare - o singură scândură de lemn, o găleată pentru toaletă și o grilă a celulei, pe care era așezată o tablă de metal cu găuri făcute pentru a permite intrarea aerului. Acesta era regimul strict din închisoare la acea vreme."
La 6 august 1977, o Volga neagră cu trei ofițeri ai Securității de Stat a oprit în fața închisorii Pazardgik, unde Gheorghi Zarkin a fost transferat. Venise timpul să execute sentința de condamnare la moarte emisă de ministrul adjunct de interne, generalul Grigor Shopov, cu privire la scrisoarea de protest adresată lui Todor Jivkov. Execuția a avut loc o zi mai târziu - în ajunul primului congres al scriitorilor de la Sofia, din cauza temerii serviciilor secrete că participanții străini ar putea solicita o întâlnire cu el și ar putea auzi personal despre tortura fizică și hărțuirea psihică experimentate. În plus, poeziile sale, scoase în afara țării de deținuții eliberați, sunt deja citite la Radio Europa Liberă, iar scriitori, poeți și jurnaliști își exprimaseră dorința de a-l susține.
Deși au trecut 33 de ani de la căderea regimului comunist, societatea bulgară continuă să cunoască persoane care nu și-au plecat capul în fața regimului obscurantist și au trăit și lucrat în opoziție cu tiparele vremii. "Este timpul ca instituțiile de stat din Bulgaria să se ocupe de publicarea și popularizarea acestui gen de opere artistice valoroase și de schimbarea sistemului de valori", spune Lacezar Zarkin.
Foto: Diana ȚankovaClubul Cultural Ivan Mihailov din Bitola a fost radiat din Registrul Central al Macedoniei de Nord, dar spiritul lui Ivan Mihailov trăiește în oameni, iar o „bătălie legală” este în curs de desfășurare în instanță pentru a restabili numele, a declarat..
Șeful poliției din Petrich și alți doi polițiști, reținuți în urmă cu două zile, au fost inculpați pentru participarea la un grup infracțional, a anunțat procurorul orașului Sofia, Iliana Kirilova, relatează BTA. Potrivit acesteia, șeful poliției..
Organizația de protecție a naturii WWF Bulgaria, lansează campania „Abonează-te pentru natură”. Dispariția animalelor sălbatice este un serial în care noi jucăm rolul principal. În mai puțin de o viață de om, 73% din vertebratele sălbatice au dispărut...
Astăzi, cea de-a 33-a expediție polară bulgară a părăsit portul Varna pentru Antarctica. Pentru al treilea an consecutiv, exploratorii polari bulgari vor..
Aseară, în fața Teatrului Național "Ivan Vazov" a avut loc un protest împotriva premierei piesei "Armele și omul" de Bernard Shaw, pusă în scenă de John..
Protestul din fața Teatrului Național a fost anunțat dinainte și peste 60 de forțe de ordine au fost trimise pentru a securiza clădirea teatrului, a..