Cea mai mare suferință a secolului al XX-lea a fost cel de-al Doilea Război Mondial. O pagină îngrozitoare din istoria sa este genocidul a milioane de evrei în timpul Holocaustului. Lecțiile sângeroase ale secolului trecut au dus la semnarea Convențiilor de la Geneva pentru protecția civililor în timp de război și a Declarației Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948. Documentul subliniază că drepturile și libertățile omului sunt date prin naștere și că autoritățile statului trebuie să garanteze egalitatea, protecția împotriva violenței și a relelor tratamente care afectează demnitatea umană. Războiul este întotdeauna războit cu legea. Nu este un concurs de umanitate. Dar chiar și în război, pentru a limita suferința și pierderea de vieți omenești, toți sunt obligați să se ghideze după așa-numita lege a inimii - Caritas, care este obligatorie cel puțin față de refugiați.
Cu privire la principiul Caritas pentru perioada 1939-44. Regatul Bulgariei a eliberat mii de vize pentru evreii care fugeau de naziști în Europa. Cea mai recentă colecție documentară a Institutului de Cercetări Istorice din cadrul Academiei Bulgare de Științe este dedicată acestui subiect puțin studiat. Directorul său, prof. Daniel Vachkov spune că în cartea "Podul salvării - Tranzitul evreilor prin Bulgaria în anii celui de-al Doilea Război Mondial", documentele disting clar două perioade. Unul este cel în care Bulgaria era neutră și încerca să nu se implice în război, iar mii de evrei au trecut prin țară spre Orientul Mijlociu cu vize de tranzit bulgărești până în primăvara anului 1941. Al doilea a fost atunci când țara noastră a fost forțată, sub amenințarea unei ocupații totale, să intre în război - atunci a continuat să elibereze vize de salvare pentru evrei, dar la o scară mai limitată.
"În această situație, trebuie să spunem că Bulgaria trebuie să manevreze între mai mulți factori și totuși reușește, în legătură cu ceea ce se conturează ca fiind o problemă teribilă - genocidul evreiesc - să ducă o politică proprie, ceea ce nu este ușor. În prima perioadă de neutralitate, Bulgaria a fost o țară de tranzit foarte activă pentru refugiații evrei deja prinși în capcana dominației naziste în Europa. Evreii care treceau prin Bulgaria proveneau în principal din Europa Centrală - din Republica Cehă, Ungaria, România și, într-o măsură mai mică, din Polonia. Acești refugiați au sosit fie cu trenul, fie cu vaporul pe Dunăre. Ei s-au stabilit pentru o perioadă în porturile bulgare după ce au obținut viza de tranzit necesară, iar transferul lor în Palestina a fost aranjat, cu diferite nave."
Dramele coloniale ale Marii Britanii în Orientul Mijlociu se dovedesc a fi un obstacol în calea emigrării evreilor prin Bulgaria și Turcia. Diplomația britanică protestează în mod activ și obstrucționează tranzitul evreilor. Într-un scenariu tragic similar, s-a desfășurat încercarea de evacuare a 4 500 de copii evrei și a 500 de adulți însoțitori prin Bulgaria, prin intermediul Crucii Roșii elvețiene. Scurgerea organizată de informații despre negocierile secrete către mass-media și-a atins scopul, iar acestea au eșuat, spune prof. Vachkov.
"Aceste negocieri au fost purtate la cel mai înalt nivel, de către ministrul de Externe. Rețineți momentul în care au început și s-au desfășurat aceste negocieri - la sfârșitul anului 1942 și începutul anului 1943, când a avut loc tocmai acest formidabil impuls german de deportare a evreilor. Ceea ce arată că guvernul a avut o atitudine față de evrei care nu corespundea cu cea a Reich-ului, iar acest lucru reiese din documente."
Ne lipsesc încă toate documentele pentru a vorbi cu certitudine despre numărul exact al evreilor care au fost salvați și au primit vize de tranzit bulgărești, explică istoricul, adăugând:
"A fost un bilet de salvare pentru ei. Obținând această viză, ei puteau să treacă, să ajungă mai întâi în Turcia și de acolo în Palestina. Pe tot parcursul războiului, având în vedere tranzitul masiv al evreilor cu vaporul, mai ales până în 1941-42, cunoaștem tragedia vasului Struma*, torpilat de un submarin rusesc, dar vorbim cu certitudine de 12.000 de refugiați evrei care au trecut prin Bulgaria. Personal, însă, cred că ar putea fi găsiți mai mulți pe linia vizelor și că acest număr ar putea ajunge la 15.000. Așadar, vorbim despre un moment foarte important și despre un rol foarte important al Bulgariei într-o situație extrem de critică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial."
Cercetătorul consideră că această colecție ar trebui tradusă și în limba engleză. El este convins că acest lucru nu ar fi costisitor, deoarece majoritatea surselor arhivistice noi și bogate utilizate sunt în limba engleză, cu excepția documentelor bulgare și germane.
*Nava bulgară "Struma" a plecat din portul Constanța de la Marea Neagră (pe teritoriul României de astăzi, până în 1919 - teritoriu bulgăresc - n.r.). După un accident, ajunge la Istanbul cu un remorcher. Acesta a rămas blocat timp de 70 de zile de către autoritățile britanice, care nu i-au permis nici măcar să ajungă pe coasta turcă. La 24.02.1942 a fost torpilat la 14 mile de Bosfor. 103 copii, 269 de femei și 406 bărbați - evrei români și ruși - au pierit.
Fotografii: Ivo Ivanov, ihist.bas.bg, arhivăBorislav Sarafov îndeplinește toate condițiile și are calitățile pentru a fi ales procuror general. Această poziție a fost adoptată de comisiile de atestare și concursuri și de etică profesională din cadrul Colegiului Procurorilor al Consiliului Superior..
Bulgăroaica Debora Mihailova, care a fost tăiată brutal cu un cuțit fals de iubitul ei Gheorghi Gheorghiev, este una dintre victimele violenței menționate de Ursula von der Leyen în discursul său cu ocazia Zilei Internaționale pentru Eliminarea Violenței..
Prima statuie de marmură descoperită în orașul antic Heraclea Sintica , pe 3 iulie, este probabil a lui Lucius - nepotul împăratului roman Octavian August, a anunțat profesorul Liudmil Vagalinski, care se ocupă de săpături. ”Nu există nicio..