Din 1988, Bulgaria sărbătorește la 26 iunie Ziua internațională împotriva abuzului și traficului ilicit de stupefiante. Cu toate acestea, există o perioadă în istoria noastră în care chiar statul a încurajat populația să producă opiacee.

Cultivarea macului de dormit a făcut parte din viața economică încă din timpul Imperiului Otoman. După Eliberare (1878), a fost inițiată o nouă politică de stat, care, în timp, a devenit importantă pentru mijloacele de trai ale populației și pentru alimentarea tezaurului cu valută străină.

"Pe atunci, statul bulgar independent era orientat spre agricultură. În 1883, țara era cea mai mare producătoare de mac din lume. Ministerul de Finanțe a decis ca populația bulgară să înceapă producția de opiu și chiar i-a recompensat cu un premiu de 5 mii de leva pe producătorii care au câștigat un premiu pentru opiu de calitate la expozițiile agricole", spune Dr. Dimitar Ghiudurov, lector superior la Noua Universitate Bulgară, autor al studiului amplu "Bulgarii și opiaceele. Producție și comerț. 1879-1944".

Criza economică de după Primul Război Mondial a forțat o parte a populației să se orienteze către o nouă cultură agricolă, neconvențională pentru agricultura noastră, dar care aducea profituri bune - cânepa indiană și extragerea hașișului din ea. Speculațiile sunt, de asemenea, în creștere.

"Bulgarii au o atitudine față de comerțul ilegal", spune Dr. Ghiudurov, explicând: "Această populație a făcut parte din Imperiul Otoman, care îi era străin, era obișnuită să nu respecte legile, să ascundă produse, să se sustragă de la plata taxelor. Când a apărut statul bulgar, populația a continuat să vândă ilegal tutun, opiu, coconi de mătase, ulei de trandafir, pentru a nu plăti impozite și pentru a-și mări profiturile."

În această perioadă, contrabandiștii transportau mărfurile în principal cu vaporul prin porturile Burgas și Varna de la Marea Neagră. Profitul era uriaș. Medicamentul era cumpărat cu 400 BGN pe kg și vândut în Egipt cu 35-40 de mii BGN. În comparație, salariul lunar al prim-ministrului era de 6 mii BGN.

Este interesant faptul că în Bulgaria de atunci nu s-a creat o crimă organizată și o lume interlopă, așa cum se întâmpla în Europa și în America de Nord. Motivul a fost slaba urbanizare a statului bulgar și concentrarea populației în sate. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, grupurile criminale din țară au fost rezultatul abuzului de funcții și de influență:

"Grupurile criminale bulgare diferă prin faptul că se reunesc pentru o perioadă scurtă de timp, comit infracțiuni, dar nu au o repetiție a diferitelor tipuri de infracțiuni. Într-un an, profitul provine din contrafacerea de țigări, în anul următor poate fi vorba de trafic de coconi de mătase, opiu, morfină, heroină, hașiș. Infractorii pentru anumite tipuri de infracțiuni cooptează funcționari guvernamentali de rang înalt - șefi de poliție, judecători districtuali și județeni - care încasează partea leului din profituri", spune dl Ghiudurov.

În ciuda calității ridicate a opiaceelor produse în Bulgaria, dependența de droguri nu exista ca fenomen social și cultural în acea perioadă. Statisticile autorităților sanitare de după 1935 arată că în țară existau opt consumatori de morfină și un consumator de cocaină. În percepțiile și stereotipurile sociale bulgare, drogul nu era destinat consumului, ci vânzării.

La începutul anilor 1930. Europa a impus măsuri stricte împotriva producției și distribuției de droguri, iar grupurile ilegale și-au mutat centrele de activitate, inclusiv în Bulgaria. Țara noastră produce doar 1 % din opiul din lume, dar, din punct de vedere legislativ, oferă beneficii contrabandiștilor - fără urmăriri penale, amenzi mici și fără acorduri de extrădare.

"Bulgaria a fost acuzată că a devenit un centru de distribuție a narcoticelor, dar mai degrabă a devenit un loc în care contrabandiștii internaționali, inclusiv familia lui Lucky Luciano, se adună și discută liber despre rețelele de droguri. Problema este ținută sub control de către poliție, care folosește forța fizică", spune Dimitri Ghiudurov.

Este semnificativ și faptul că, până în 1936, în Bulgaria funcționau șapte fabrici de alcaloizi, care produceau cantități legale de narcotice în scopuri medicale, dar care, în același timp, le vindeau ilegal pentru a obține venituri mai mari.

Lupta autorităților bulgare împotriva producției și distribuției ilegale de stupefiante s-a desfășurat cu diferite grade de succes de-a lungul anilor, iar războiul împotriva acestora continuă și astăzi.