Piesa de succes a lui Tom Stoppard, Rosencrantz și Guildenstern sunt morți, are premiera la Teatrul Național

Cu piesa Rosencrantz și Guildenstern sunt morți, tânărul Boian Kraciolov, unul dintre cei mai interesanți regizori de teatru bulgari contemporani, debutează pe scena principală a Teatrului Național Ivan Vazov. Kraciolov a câștigat Premiul Askeer 2017 la categoria ”Stele Ascendentă” pentru producția sa ”Acesta NU e Hamlet” și a fost nominalizat din nou în 2021 pentru dramaturgie contemporană bulgară. În 2024, a câștigat și premiul național IKAR pentru regie.
Deși tragicomedia existențială a lui Stoppard a mai fost pusă în scenă în Bulgaria, aceasta este prima producție la Teatrul Național. Piesa, care urmărește peripețiile a două personaje secundare din Hamlet, a avut premiera pe 24 august 1966 la Festivalul Fringe din Edinburgh, interpretată de Oxford Theatre Group. Această producție i-a adus succesul mondial lui Stoppard, care la vremea respectivă avea doar trei piese la activ.
Explorarea exilului și a identității de către Stoppard în piesa sa nu este deloc întâmplătoare. Născut într-o familie evreiască în Cehoslovacia în 1937, Stoppard a fugit de ocupația nazistă împreună cu părinții săi. După ce au trecut prin Singapore și India, s-au stabilit în cele din urmă în Marea Britanie după război. După moartea tatălui său și recăsătorirea mamei sale cu un ofițer britanic, Stoppard a adoptat un nou nume și o nouă identitate culturală. Ani mai târziu, el avea să declare că cultura britanică l-a format și că limba engleză i-a dat libertatea.
Exilul – din țara natală, din identitate, din confortul unui sens stabil – a devenit o temă recurentă în opera sa. ”Cuvinte, cuvinte. Sunt tot ce avem”, spune unul dintre personajele sale. Pentru Stoppard, cuvintele sunt ultimul nostru refugiu – fragile, împrăștiate, uneori absurde, dar întotdeauna necesare în încercarea noastră de a ne înțelege pe noi înșine și lumea.
Primele reprezentații ale piesei Rosencrantz și Guildenstern sunt morți, în regia lui Boian Kraciolov, vor avea loc pe 28, 29 și 30 aprilie. Piesa a fost tradusă de Svetla Maneva, iar versurile lui Shakespeare de Alexander Șurbanov.